Ma hranesc cu stele,
Ma parfumez cu lacrima lor,
Ma imbratisez cu pamantul,
Daruind sufletul lui Dumnezeu!
Iubirea o-mpart cu lacrimi
Asezate pe-o tava de argint,
Sa guste tot omul cu suflet bun,
Iar raul departe sa stea!
Ma hranesc cu Lumina,
Rupta din Soarele iubit
Si culeg o raza,
Sa-mi cos sufletul
Adanc ranit!
Ce greu se vindeca durerea,
Cand cade pe tine cerul,
Ce tine in mana o coasa,
Pe care o foloseste pentru flori!
Si alege, alege jurata
Tot lanul de flori parfumate,
Lasand in urma-i doar pleava!
Cea mai mare pedeapsa,
De dus pe acest pamant!
Constantina Dumitrescu
4 august 2017, Urzicuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.