Astazi, am ales
Sa renunt la oamenii
Perfizi, lacomi, mincinosi,
Inlocuindu-i cu o locomotiva
Pe roti
Si sa-i transform in lanturi,
Cu care sa le feretec inima
Haina si meschina!
Dezleg cainii,
Sa-i educe, sa-i hraneasca
Cu multa iubire si sinceritate,
De care unii oameni nu dau dovada!
Cresti “puiuti” cu incredere
Si aflii multe…
Ca ei au bagajul facut,
Din familie.
Atarna greu minciuna si perfidia
Din troler,
Caci, doar ne-am stilat!
Pe-o margine de sort,
La umbra unor javre,
La poarta tradarii
Si, mai ales, a minciunii!
Iata, “puiut”, te dau
La cei ce mi te-au dat,
Ca sa traiesti printre cei dragi,
Ca tare va asemanati!
Doamne, fa-i “puiutului” parte
De tot ce poarta-n suflet si in gand!
Constantina Dumitrescu
4 august 2017, Urzicuta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.